Levănțica

Femeia îşi ia coşul cu levănţică în braţe şi se mută undeva mai la umbră. Spre deosebire de majoritatea femeilor care trec pe lângă ea, cu părul descoperit, ea poartă un batic care îi ascunde firele de păr albe, pe cele rămase negre, dar şi vârsta. Are 42 de ani, dar spune că i se dă mai mult. “Supărările îţi schimbă faţa, albeşti în cap.”

E din Râmnicelu, şi de câteva ori pe an, vine la Bucureşti şi vinde levănţică, despre care spune că are mai multe calităţi: se fac parfumuri, esenţe, săpunuri. “Ne punem în şifonieruri, în buzunare la haine de piele, la căciuli, în plăpumi. Noi avem plăpumi de lână. Şi presăram pe toată plapuma, să nu se adune moliile.”

Acum câţiva ani viată i s-a schimbat complet. Soţul ei a murit şi la un an după ce a rămas văduva, a început să meargă la Adunare, la Biserica Penticostală din sat. A simţit un fel de eliberare şi uşurare, şi mai ales, a simţit că are cui să îşi spună păsul.

Când nu vinde levănţică, cântă mereu cântece de pocăinţă. “Nu cânt tare, ci aşa în gândul meu. Doamne, îţi multumesc pentru lumina zilei în această dimineaţă, pentru aerul pe care l-am primit, îţi mulţumesc că prin puterea ta suntem azi în picioare, îţi mulţumesc pentru copilaşii mei, că au văzut lumina zilei. “

Biserica Penticostala din Râmnicelu are 800 de membri. “ Dacă poţi căuta pe internet Inaugurarea Bisericii Penticostale din Râmnicelu.Vin fraţi din toate părţile, suntem renumiţi. Suntem oameni liniştiţi.” Dar ea nu crede că religiile, baptist, ortodox, te mântuie, ci numai o inimă curată şi sinceră îi place lui Dumnezeu.