Broaște, Păpădii

Pe la începutul lui aprilie, mergeam cu autobuzul şi am văzut că au apărut păpădiile. Mi-a revenit o amintire din copilărie. Păpădiile erau peste tot în spatele blocului şi împreună cu celelalte fete, le culegeam să facem coroniţe, să facem mâncare din ele sau să le vindem. Dar nu aveam voie să le culegem şi să le punem într-un pahar cu apă, căci apăreau broaşte. Şi asta nu era  glumă, era lucru cert.

M-am gândit la toate lucrurile pe care le credeam adevărate când eram mici. La lucrurile fantastice care nu sunt deloc fantastice atunci, ci cât se poate de reale.

Am întrebat o mulţime de prieteni şi cunoscuţi ce credeau ei când erau mici. Şi ăsta e rezultatul.

***

Dacă te săruţi cu cineva, prin schimbul de salivă se nasc copii.

Faci apendicită dacă mănânci semințele cu coajă.

Dacă te prosteşti învârtindu-ţi ochii, “rămâi aşa”

***

Ascultam casete cu poveşti stând pe burtă pe covor lângă casetofon, scufiţa roşie, capra cu trei iezi. Şi mă gândeam oare cum încap atâtea animale într-un casetofon, de unde să vorbească.

Şi când mama-mea se uita la Dallas, la televizor, la vieţile personajelor, mă întrebam dacă şi noi suntem într-un televizor şi alţi oameni se uită la vieţile noastre.

***

Eu credeam că am un moş gerilă în stomac.

Mai credeam, de exemplu, că melcii îşi aleg “casele” care le plac. Şi odată am scos un melc din carapacea lui (cu o furculiţă), vrând să-l mut într-o altă carapace goală găsită de mine.

Mama îmi zisese că suntem protejaţi de Carpaţi împotriva cutremurelor. Iar eu credeam că Carpaţii sunt o conductă subterană.

Guillame îşi aminteşte că luau o păpădie pe care o puneau sub bărbia cuiva. Dacă se îngălbenea, înseamnă că respectivului îi plăcea untul.

Mai credea că corpul uman e împărţit în 2 pe longitudinală. Dar el credea că pe stânga e mâncarea, iar pe dreapta sângele.

Credeam că râma ruptă se poate regenera. Eu am încercat şi se regenera, dar de fapt ea trăieşte foarte puţin apoi.

***

Eu îmi amintesc cum câţiva ani la rând, în luna mai, când se aciuau cărăbuşii în jurul becului de la colţul blocului, îi vânam. Se întuneca bine, se aprindea becul, mergeam acasă să cer o pungă şi apoi prindeam cărăbuşi şi le rupeam elitrele. Şi le puneam în pungă, pentru că voiam să le vindem la farmacie. Auzisem noi că fac medicamente din ele. După vreo câteva ore de rupt elitre (ne mai şi întreceam între noi) rămâneau în urma noastră cadavre de cărăbuşi. Îmi amintesc cum zăceau pe jos câteva zeci de cărăbuşi. Îţi imaginezi că eram cam dezamăgiţi că nu umpleam nici 10% din pungă. Evident că nu mergea nimeni la farmacie.

****

Bunica mea nu era de acord să mă joc cu pisicile pentru că spunea că dacă înghiţi chiar şi un fir păr de pisică se lipeşte de pereţii stomacului şi faci cancer; la fel dacă îmi rodeam unghiile date cu ojă. Credea că oja când îţi ajunge în stomac îţi roade pereţii stomacului.

Maică-mea îmi spunea că am un pitic care locuieşte în stomacul meu; şi că atunci când mi-e foame, e de fapt piticul care loveşte cu un ciocan în pereţii stomacului. Aşa că trebuia să mănânc chiar dacă eu nu voiam, pentru a hrăni piticul.

Când eram mică îmi plăcea să sap gropi în grădină. Îmi povestise ceva maică-mea despre lacuri subterane şi despre faptul că e apă sub pământ, aşa că îmi imaginam că dacă sap destul de mult o să dau de ocean. Ţin minte că odată, când am ajuns la o adâncime care mie mi se părea destul de mare, am şi adus cu mine săpunul din baie, să mă pot spăla pe mâini în ocean.

Când eram mică credeam că “naiba” e soţia dracului.

***

Îmi aduc aminte foarte real o imagine despre ce gândeam eu când ploua. Vedeam o baie imensă cu gresie alb-negru ca o tablă de şah. Şi când ploua erau nişte pinguini care dădeau drumul la robinete dispuse aşa ca într-un şir interminabil.

***

Eu credeam că-mi creşte în stomac un copac cu pepeni verzi dacă înghit sâmburi.

***

Când eram foarte micuţă mi-a zis un copil la grădiniţă că la un an te naşti şi la 10 mori.

Cred că atunci când eram foarte mică am visat că sărisem de pe balcon şi erau păpădii din alea albe care pluteau în aer şi coboram din păpădie în păpădie până jos. Faza era că eram foarte sigură că e real şi când bătea vântul aşteptam să se ridice păpădii să sar de pe balcon. Maică-mea era disperată şi o perioadă nu am mai avut voie pe balcon. Da faza e că dacă mă gândesc acuma parcă e o amintire, nu un vis şi mă sperie cât de real pare evenimentul.

Şi credeam că dacă-ţi rupi o mână creşte la loc! Ştiu că am fost foarte dezamăgită când am aflat că nu e aşa.

***

Dacă apărea o broască, trebuia să îi tai repede capul că îţi lua bărbatul noaptea.

***

Dacă te joci cu focul, faci pipi pe tine.

Dacă îţi taie o pisică neagră calea, trebuie să faci 3 cruci şi 3 paşi înapoi să nu ai ghinion.

Dacă îţi intră un liliac în par, cel mai probabil rămâi cheală.

***

Am găsit pe stradă o garnitură de cauciuc, de juma de cm diametru, cu o gaură mică în mijloc. A trecut o fată mai mare (şcoala generală) şi ne-a băgat frica în sân. Eram sigur că dacă o ating mă suge înăuntru şi s-a sfârşit cu mine. Am stat pe lângă ea şi eu şi alţi vecini toată după amiază încercând să nu o atingem. Nu ştiu dacă eram la şcoală.

Voiam să fac un avion de iena, că e mai rezistent; şi prin iena poţi să vezi peisajul. Şi să-l pun să zboare la aceeaşi viteză cu a soarelui. Şi să am apus/răsărit sau ce moment al zilei vreau, cât vreau.

Eram sigur că dumnezeu arată ca un arici mare care stă în picioare

Credeam că piureul de cartofi se face rupând cartofii prăjiţi şi storcându-i ca pe pastă de dinţi.

Când mă trezeam dimineaţa o întrebam pe mama dacă e mâine.

Dacă bei prea multă apă faci broaşte în burtă.

Dacă te joci cu focul faci pe tine în somn.

Dacă eşti însărcinată şi zbori cu avionul, îţi explodează burta!

Dacă îţi e foarte scârbă de ceva, faci hepatită!!

Dacă calci pe o gură de canalizare cu 4 ochiuri îţi poartă noroc.

Dacă te calcă cineva pe picior trebuie să îl calci înapoi ca să nu rămâi mic.

***

Dacă sufli în pâine în primele 5 secunde după ce a căzut pe jos e încă bună de mâncat.

***

În prima mea zi de şcoală, după ce ne-am aşezat frumos în bănci şi toţi copiii s-au ridicat pe rând în picioare să-şi spună numele, învăţătorul ne-a întrebat pe fiecare ce vrea să sefacă pe când creşte mare. Plin de doctori, doctoriţe, profesori, poliţişti, şi eu am răspuns cu ceea ce credeam atunci că vreau să fiu după ce cresc, respectiv tăietor de parizer. De cum s-au auzit râsete prin clasă, părinţii mei au şi sărit repede cu explicaţia că am imaginaţie bogată, şi cred că le era ruşine într-un fel. Apoi l-au auzit pe colegul meu de bancă zicând că el vrea să devină şofer pe maşina de gunoi şi să aibă oamenii lui.

Soră-mea, care-i mai mică, era convinsă că laptele poate fi tăiat cu cuţitul ca să-mi lase şi mie o ”feliuţă”.

***

Aveam în sufragerie o plantă mai mare, cu un aspect puţin exotic, pusă într-un ghiveci din lemn, lângă geam, şi eram sigur că într-o zi o să mă mănânce. Ştiu că o priveam de la distanţă şi nu vedeam să aibă vreo gură, era clar că planta nu avea cum să mă înghită, fizic nu era posibil, dar eu tot eram convins că o va face. Ai mei au dat-o cuiva într-un final…cred că aflasem despre plantele carnivore pe atunci şi chestia e că numai de asta îmi era frică pentru că era şi mai înaltă decât mine.

***

Mică fiind, tot auzeam de Terra, de Pământ. Că-i planetă şi că-i, aşadar, ceva rotund, grozav de mare. Ei bine, ce nu ştiam eu e că noi locuim pe ea. Eu ziceam că noi suntem jos, aici şi că toate planetele se desfăşoară “în cer”. Ah, revenind la Terra, mult timp am crezut că cerul este planeta asta faimoasă. Mi se părea mie că, privind în depărtare, ochesc curbele acestui sferoid mare şi tare.

Aia cu curcubeul cred că e atât de cunoscută. Dacă treci prin punctul de pornire al unui curcubeu, într-un picior, te transformi fie în băiat, dacă eşti fată, şi invers. Eu chiar credeam asta. Voiam să fiu băiat când eram mai mică, aşa că aşteptam tare să plouă şi să apară curcubeul, crezând că pot să-l prind din urmă şi să devin băieţel.

Eu credeam că bebeluşii apar de nicăieri în burtică, dacă mănânci fructe. Nu ştiu cum, dar eram convinsă de asta. Ştiam că e şi un ritual. Gen, să mănânci nu ştiu câte banane, nu ştiu câte portocale, mere. Sună atât de pueril, dar asta credeam.

Una morbidă. Eu credeam că, dacă îţi pui degetele prin buric sau aşa, mori. Eu eram convinsă că bunica a murit pentru că îşi băgase degetul în buric.

***

Eu credeam că dacă îţi intră puf de păpădie în ureche, surzeşti.

***

Îmi amintesc că un copil zicea că dacă tai mustăţile hamsterului, îşi pierde simţul de orientare. El zicea de fapt că hamsterul se învârte în cerc dacă îi tai mustăţile.

***

O nepoţică de-a mea a vrut să se facă maşină şi a băut benzină.

***

Ştiu că de obicei când mergeam pe stradă şi pe jos erau două modele diferite de cărămizi, unul dintre modele era pământ şi celălalt era lavă. Şi ţopăiam pe cel cu pământ sperând să nu nimeresc pe cel cu lavă. Eu îmi amintesc că toată lumea făcea asta când eram mic. Era un fel de şotron cu şinele. Călcai pe lavă, pierdeai basically.

***

O prietenă credea că gusturile la adulţi şi la copii sunt diferite. Era convinsă că berea e amară doar dacă o gustă copiii, iar adulţii o simt dulce.

Dacă păşeşti şi umbli cu un picior încălţat şi unul desculţ îţi moare un părinte. Şi ţopăiam într-un picior până îmi găseam celălalt papuc.

***

Majoritatea is chestii pe care mi le zicea bunica şi eu le credeam. Dacă fluieri în casă mor puii în ouă, asta în caz că aveam cloşca pe ouă în casă.

Să nu stricăm sau nici să atingem cuiburile de rândunică că îţi ia foc casa. Ştii cum au rândunicile o pată mică de pene roşii. Eu credeam că ele aprind casa, ca şi cum ar sufla foc or something.

***

Eu credeam că dacă se văd stelele pe cer înseamnă că circulă tramvaiul în America şi că pot să îl iau până acolo– ca un traseu făcut din stele, cum sunt constelaţiile. Fulghița mă lua în braţe şi îmi zicea “uite tramvaiuu..” Aveam 3-5 ani.

***

Ştiu că aveam mare grijă să nu înghit vreun fir de păr de pisică sau căţel ca să nu mor.

***

Dacă strigai după barză urma să ai un frate sau o soră.

***

Îmi amintesc că atunci când eram mică şi îmi petreceam verile la bunici, obişnuiam să iau o carte a bunicii despre plante medicinale (cred), şi să o răsfoiesc şi pentru că de cele mai multe ori mă nimeream spre apus să fac asta, cerul prindea nuanţe roz-portocalii şi eram ferm convinsă că eu produc chestia asta răsfoind paginiile cărţii, că făceam magie.